Un mare intelept spunea odata ca o pasiunea e ca si focul: daca nu este intretinuta, se stinge.

Asa se intampla si cu pasiunea pentru dresaj, pentru caini, si mai ales pentru superba arta care este psihologia canina. Cand am deschis ochii in lumea aceasta ciudata, primul meu prieten avea bot umed si 4 picioruse. Treptat am invatat ca un caine e ca si un om: trebuie sa il intelegi, sa il iubesti, sa ii fii alaturi, si, mai mult decat orice, sa il respecti.

Din dragoste pentru aceasta minunata specie am simtit nevoia sa inteleg un caine, si, mai ales, sa pot comunica cu el. In acel moment a aparut pasiunea pentru dresaj.

Dupa cum spuneam, orice pasiune care nu este intretinuta piere. Datorita unchiului meu, insa, pasiunea mea pentru dresaj nu a disparut, ba mai mult, s-a accentuat, s-a definit, s-a transformat. Unchiul meu si-a dorit sa faca o canisa, apoi o scoala de dresaj. Am invatat de la el. Totul a meritat din plin!! Acum, pentru mine dresajul nu mai este o pasiune, ci un stil de viata, un mod de a interactiona cu un caine.

Primul caine pe care l-am vazut dresat a fost Sabrina de Angelo, o femela foarte valoroasa din rasa dobermann ce avea, in 1989, un pedigree de invidiat. Dupa Sabrina au urmat Bruno si Camy, ambii dobermanni masculi, cu un temperament superb. Acesta a fost startul. Au urmat alti si alti caini, pe fiecare in parte am invatat sa il cunosc, sa il respect, si, cel mai important, am inteles ca fiecare caine are propria personalitate, fiecare trebuie tratat altfel. E ca si cum ai educa un copil. O munca colosala, incununata de rezultate si de o bucurie si mandrie fara margini.

Nu putem spune despre un caine ca e ca toti cainii. E ca si cum am spune ca toti oamenii sunt la fel, ceea ce e total gresit.

Cel mai minunat lucru este acela ca de la fiecare caine inveti un lucru nou, in fiecare descoperi un nou adevar. In asta consta, de fapt, satisfactia unui dresor.

Omul trebuie sa inteleaga faptul ca un caine este o fiinta cu vointa proprie, care nu poate fi obligata sa faca ceea ce nu vrea. Si atunci cand o face totusi, nu trebuie sa o faca de frica, ci din dragoste pentru omul care este langa el. Cainele si omul formeaza o echipa, iar asta se intampla de secole. cei ce se vor stapani asupra cainilor lor, trebuie mai intai de toate, sa renunte la termenul de "stapan", pentru ca acest lucru este imposibil. Omul nu poate fi stapanul cainelui, dar poate fi insa cel care ii este prieten, cel care il controleaza fara sa fie violent, fara sa tipe la el, si fara sa uite regula de aur: "Un caine trebuie iubit si respectat".

De aceea va spun acum voua, celor care cititi acest scurt articol, ca daca doriti un caine care sa asculte de frica, si care sa fie batut mai bine nu ma cautati, pt ca voi refuza sa am aceasta atitudine fata de un animal atat de nobil precum cainele.

Sunt insa, dispus sa educ orice caine, cu metodele mele, fara sa imi pierd rabdarea, fara sa spun "Nu pot" sau "am obosit"

Un dresor adevarat nu se va da batut niciodata, va cauta toate metodele posibile ca sa faca acel caine sa se comporte asa cum trebuie.

Dresajul este ca o pictura: fiecare detaliu conteaza, fiecare comanda ascultata este ca un strop de culoare in viata dresorului.

Acel dresor care va face din dresaj un mecanism, si nu o arta nu va avea niciodata rezultate, la fel cum medicul care va aplica tuturor bolnavilor acelasi tratament va avea pe constiinta zeci de pacienti pierduti.

Psihicul unui caine este fragil, nu poate fi brutalizat, deoarece acest lucru il va afecta pe viata. Si astfel, legatura aceea speciala dintre om si cainele sau va fi distrusa. Acea relatie se va lega din nou, dar va ramane mereu acel nod, punctul in care ceva intre caine si om nu a mers, momentul acela in care omul a gresit.

Acesta este adevarul, dragii mei, doar omul, si numai omul, e vinovat de greselile pe care le face cainele sau. Cainele nu greseste niciodata, el face doar ceea ce intelege de la om. Iar daca acel om nu e capabil sa faca un caine sa inteleaga ce i se cere, cainele e pierdut, iar omul va trai mereu cu impresia (gresita de altfel) ca nu a ales cainele potrivit.

De aceea, dragii mei, iubiti-va cainii, tratati-i asa cum merita, si nu alegeti niciodata un dresor violent sau fara experienta. Inainte sa va duceti cainele la dresor, mergeti la doua sau trei sedinte si priviti. Intrebati-va daca v-ar place sa fiti in locul cainelui care este dresat, intrebati-va cum se simte acel caine. Daca raspunsul va fi unul negativ, cautati alt dresor. Poate va dura ceva timp pana veti gasi persoana potrivita, dar va merita, veti avea un caine educat. Si nu uitati cel mai important lucru din lume: Cainele si omul trebuie sa formeze o echipa!!